Comentariul autorului:
"Casa Dimitrie Bolintineanu" - De la ograda casei de târgoveț a mahalalei la sera reședinței din centrul orașului
O parte semnificativă din identitatea Bucureștiuluiconstă în urmele lăsate de transformarea firească a periferiilor inițiale și cu caracter rural într-un țesut urban propriu zonelor centrale. Prin acest proces evolutiv case de târgoveț care se înălțau în mijlocul unor ogrăzi generoase s au preschimbat în locuințele cu caracter de reprezentare aleelitelor. Dincolo de arhitectura elaborată acestea cuprindeau frecvent spre stradă peroane de acces impresionante iar în partea posterioară a loturilor curți de serviciu folosite probabilși ca spații de recreere private.
Grație arhitectului Paul Gottereau proprietatea boiernașului Costache Păucescu din strada Negustori a cunoscut o astfel de prefacere atunci când a devenit reședința medicului Alexandru Racoviceanu.
Mai apoi, când prin creșterea orașului zona cu pricina a devenit una centrală, locuințele ei au trebuit să se apropie și mai mult de statutul unor adevărate reședințe. Probabil de aceea micul spațiu de recreere privată a familiei Racoviceanu a fost înlocuit cu o terasă generoasă deservită de două rampe dispuse simetric ce coborau spre curte. Deși extrem de potrivită pentru sufragerie această extindere s-a dovedit prea amplă și prea pretențioasă pentru imaginea înspre care se orienta căci, fiind amplasată în spatele clădirii, terasa privea înspre dosurile imobilelor învecinate. În plus joncțiunea dintre extindere și fațada proiectată de Paul Gottereau nu s-a bucurat de una dintre cele mai abilerezolvări tehnice. Cu alte cuvinte soluția de înnobilare a locuinței nu a fost una adecvată în raport cu amplasamentul, cu posibilitățile financiare ale proprietarului de atunci și, de ce nu, în raport cu abilitățile arhitectului și ale executantului.
Pe de altă parte, deși constituie parțial un eșec, această penultimă preschimbare a proprietății se înscrie în mersul evolutiv firesc al zonei. De aceea ideea de înnobilare trebuie menținută și susținută, inclusiv prin corectarea materializării mai puțin fericite constituită de către terasa în cauză. Prin urmare pentru a împlini în prezent pasul înspre o reședință în adevăratul sens alcuvântului au fost necesare nu doar conservarea și, după caz, restaurarea peronului prin care Paul Gottereaua onorat în egală măsură imobilul și domeniul public, ci și înnobilarea completă a părții private. Cum spațiul avut la dispoziție și vecinătățile modeste au rămas aceleași a fost necesară o rezolvare introvertită în locul unei terase deschisă amplu înspre mediul înconjurător. Soluția a fost extrasă din însăși istoria Bucureștiuluiși, mai exact, din luxoasele locuințe cu seră care au apărut în oraș la pragul dintre veacul al 19-lea și cel următor, precum reședințele Assan (Piața Lahovary), Cesianu (intersecția Căii Victoriei cu bulevardul Dacia) sau cea de la intersecțiastrăzilor Demetru Dem Dobrescu și Boteanu. În cazul proprietății Păucescu / Racoviceanu sera, în forma unei interpretări contemporane, a oferit extinderea interiorului privat înspre exterior și, simultan, a permis întoarcerea grădinii private din partea posterioară a proprietății asupra ei însăși.
P.S. Deși clasată cu numele poetului Dimitrie Bolintineanu, acesta nu a locuit în această clădire ci în cea anterioară intervenției lui Paul Gottereau.
