Comentariul autorului:
Sit și program
Se pot identifica 3 regiuni urbane care definesc Băile Herculane, una dintre cele mai vechi stațiuni balneo-climaterice din lume: în sud - zona rezidențială, în centru - zona de tratament dezvoltată recent, cu un caracter sezonier și în nord - centrul vechi al stațiunii. Detașat de restul orașului datorită unei zone cu relief accentuat și lipsită de construcții, se dezvăluie centrul vechi al orașului și zona inițială de tratament.
Existent
Construită în secolul 19, această parte a orașului servea ca loc de retragere pentru familia regală și pentru elita societății. Mai mult, valoarea sa actuală constă nu numai în semnificația istorică, dar și în resursele naturale pe care le deține și potențialul lor. Din acest motiv, centrul vechi al orașului se deosebește de restul zonelor prin faptul că este poziționat în singurul loc în care izvoarele termale funcționează natural.
Deteriorarea continuă fără o restaurare adecvată a făcut imposibil ca edificiile să-și continue activitatea, deoarece acestea nu au îndeplinit standardele și reglementările în vigoare. În ziua de astăzi, numai două hoteluri și două centre de tratament sunt încă în folosință, dar în condiții deficitare și oferind facilități limitate.
Propunere
Luând în considerare cele menționate anterior, este propus un proiect de restaurare și extensie care ar putea servi ca model de regenerare a întregului complex. Clădirea propusă pentru restaurare este fostul Hotel Rudolf, hotel care se află într-o stare avansată de degradare în momentul de față. Poziționat strategic pe malul stâng al râului Cerna, în proximitatea Cazinoului și a parcului, situl ales are potențialul de a deveni principala atracție și o destinație unică.
Se poate observa că hotelul definește două zone cu caractere distincte: extrovertit către stradă și introvertit către curte. Prin definirea limitelor, propunerea urmărește să-i sublinieze caracterul introvertit, care acum este indefinit, deoarece este pur și simplu un spațiu de trecere. În acest fel, clădirea hotelului își însușește acest loc, o grădină protejată, un spațiu rectangular alterat numai de mici obiecte.
Mergând de-a lungul stațiunii, se poate remarca o continuitate spațială între edificiile construite. De exemplu, clădirile din jurul parcului Cazinoului și cele din Piața Hercules, sunt legate printr-o secvență de portice, pasaje și poduri. Pentru a sublinia această rețea (relație), proiectul respectă secvența, conectându-și intrarea principală la circuitul existent și continuându-l în interiorul curții printr-un nou portic. Ca urmare, ideea formală de a avea complexul ca o singură entitate este depășită de experiența spațială.
Concluzie
Hotelul Rudolf își propune să recunoască și să păstreze valoarea conținutului original. Respectând urmele rămase, se poate reconstrui și extinde structura primară. Chiar dacă reprezintă părți diferite, o idee trebuie să urmeze proiectul pe tot parcursul procesului și dezvoltării acestuia, astfel încât acesta să devină un întreg.
