Comentariul autorului:
Structura eseului POETICA ARHITECTURII are la bază cursul universitar pe care Maria Barbu l-a susţinut în anul universitar 2011-2012, fiind primit cu mare entuziasm de către studenţi, la facultatea de arhitectură din cadrul Universităţii “Spiru Haret” precum şi la Şcoala de vară de la Palatul Mogoşoaia, la care a participat în aceeaşi perioadă.
Citind lucrarea Mariei Barbu vei fi deopotrivă intrigat şi incitat, pentru că nu este o carte obişnuită care să-ţi ofere banalităţile pe care le poţi culege singur de pe internet fără să fie, însă, un tratat pretenţios, scris după toate regulile elitiste, cu bibliografie standard, note şi subnote şi în care nu se fac afirmaţii riscante.
Cartea este rezultatul unei cercetări personale, plină de pasiune şi fervoare, al unei persoane având o cultură solidă bazată pe o cunoaştere profundă a artelor în general, ea însăşi fiind o remarcabilă autoare de cărţi de poezie şi proză scurtă, cu preocupări acoperind o paletă largă şi diversă, de la “conexiuni între filosofia rusă şi romanele lui Dostoievski”, “mituri şi simboluri în poezia lui Nichita Stănescu”, până la relaţia între “figuraţie şi abstracţiune în pictura lui Nicholas de Stael”, preocupată în permanenţă de rolul artistului în societate şi relaţia acestuia cu divinitatea.
Avem de-a face cu definirea unui mod superior de înţelegere a creaţiei de arhitectură, într-o manieră care îţi poate aminti de un Roger Caillois sau Umberto Eco. Maria Barbu oferă o perspectivă cu totul nouă, pe alocuri provocatoare, asupra arhitecturii în primul rând ca artă şi mai puţin ca meserie, considerând că scopul final, ce justifică întregul efort creator al arhitectului, este trăirea poetică.
Volumul include în partea a doua, comunicarea având titlul “DOUĂ IDEOLOGII: EISENMAN/KRIER”, susţinută de Maria Barbu facultatea de arhitectură ca introducere la “un show de seară” când s-a pus în scenă celebrul dialog dintre Peter Eisenman şi Leon Krier (1987, Princeton University).
Ultima parte a cărţii cuprinde trei scurte eseuri cu tema UTOPIA ÎN ARHITECTURĂ. Textele au fost publicate anterior de autoare pe blogul său, şi îşi găsesc locul firesc în cadrul volumului încheind într-o manieră potrivită portretul schiţat lui Leon Krier în comentariul referitor la dialogul cu Peter Eisenman.
Una dintre imaginile integrate panoului include cele două pagini ale cărţii cu cuprinsul detaliat al volumului.
