„Camera albastră” de David Hare

„Camera albastră” de David Hare
Ideea acestui decor a pornit de la indicaţiile dramaturgului de a plasa acţiunea piesei în locaţii diferite ( o bancă pe marginea unei ape, bucătăria unei case moderne, o sală de dans, camera unui adolescent, dormitorul unui cuplu căsătorit, o cameră de hotel, studioul unui dramaturg, camera unui hotel rustic, cabina unei actriţe, din nou o cameră de hotel). Fiind vorba de 10 locuri diferite, iar schimbarea decorului fiind dificilă de la o scenă la alta, aceasta având nevoie să se desfăşoare în plină forţă, am decis să reduc toate aceste spaţii la un numitor comun. Astfel, am propus un cub care să gazduiască toate poveştile de dragoste eşuate la care participă, rând pe rănd, protagoniştii piesei. Schimbarile de poziţionare ale decorului se fac la vedere, actorii rămânând în scenă permanent. Aşezaţi pe nişte cuburi mai mici şi mereu martori la poveştile spuse în cub, aceştia intervin din când în când în acţiunea piesei.
Folosind două oglinzi aşezate una în faţa celeilalte, am obţinut efectul unui spaţiu infinit care reflectă, într-un mod metaforic, ideea că obişnuim să facem mereu aceleaşi greşeli, povestea din scenă repetându-se la infinit, dar cu alte personaje. În momentele în care povestea atingea punctul culminant, un sistem de panglici şi de furtune luminoase de lăsau în tot cubul, formând o pădure care filtra acţiunea din scenă, ca o perdea. Acest mecanism era declanşat de unul dintre actorii care stăteau pe marginea cubului, martor la acţiune.
Cubul central a fost luminat pe toate muchiile sale cu benzi de led-uri RGB, atmosfera din scenă şi schimbările de locaţii schimbându-se şi cu ajutorul luminilor. Astfel, în întuneric, decorul devenea aproape invizibil, muchiie lui fiind subliniate de lumini colorate.
Structura cuburilor a fost realizată din ţeavă rectangulară de aluminiu, iar închiderile au fost făcute cu policarbonat transparent. Policarbonatul folosit la cubul central a fost colat cu folie de oglindă, acesta permiţând reflexia spaţiului din interiorul cubului, dar şi refracţia luminii atunci cand existau schimbări de situaţie în scenă, devenind complet transparent.
Cuburile mici, cele pe care stăteau actorii, au fost colate cu folie colorată tansparentă pentru a obţine accente de culoare (mov, turcuoaz şi verde măr) şi luminate din interior cu benzi de led-uri cu lumină albă.