Consolidarea, restaurarea şi punerea în valoare a bisericii Naşterea Maicii Domnului a fostului Schit Peri („Ţigănia”)

Biserica fostului schit Peri este ctitorie a logofătului Pârvu Cantacuzino şi a egumenului Paisie, aşa cum arată frumoasa pisanie în piatră de deasupra intrării. Schitul, ce datează încă din anul 1689, a fost destinat ţiganilor-robi ai mănăstirii Bistriţa, drept care a primit şi denumirea de "Schitul Ţigănia". Din micul schit a rămas numai biserica şi un mic cimitir.
Înainte de interventie, biserica se afla într-o stare de conservare precară. Zidurile, bolţile şi arcele prezentau fisuri şi crăpături, cauzate de terenul neomogen, adancimea de fundare, seismele majore şi de vibraţiile zilnice produse de exploziile din cariera de calcar învecinată. Acestea au afectat şi fresca interioară, de mare valoare. Biserica era "consolidata" cu patru centuri exterioare din platbandă metalică, inestetice, şi cu rame metalice la goluri. Paramentul exterior era grav afectat de intervenţiile cu mortar de ciment şi de umiditatea ascensională. Ancadramentele din piatră şi grilajele metalice ale ferestrelor erau deterioarate. Deasemenea, la sud-vest de biserică se aflau trei construcţii recente - improvizatii total inestetice.
Conceptul de intervenţie a constat in asigurarea stabilitaţii structurale a bisericii în paralel cu conservarea şi punerea în valoare a componentelor valoroase - parament exterior, ancadramente piatră, iconostas, pictură murală - şi în amenajarea şi organizarea incintei. Consolidarea a constat în introducerea unei grinzi perimetrale din b.a. cu legături transversale la nivelul fundaţiilor, centură la nivelul podului, suprabetonări în fâşii ale bolţilor din cărămidă, injectări în massa zidăriei.
După îndepărtarea intervenţiilor anterioare (mortare de ciment, platbande metalice etc.), paramentul exterior (inclusiv ancadramentele din piatră şi grilajele din fier forjat) a fost minuţios restaurat, optându-se pentru o prezentare "arheologică" a acestuia.
Uşa de acces a fost minuţios restaurată, iar tâmplăriile degradate au fost înlocuite cu tâmplării din lemn stejar.
Şarpanta din lemn a fost refacută cu lărgirea uşoară a streaşinei, iar învelitoarea a fost refacută tot din şiţă.
În timpul lucrărilor de desfacere a fost descoperită pardoseala iniţială din lespezi din piatră. Aceasta a fost completată si remontată la nivelul de călcare iniţial şi prevazută cu un canal perimetral de ventilare. Lucrarile de săpătură au fost supravegheate arheologic.
În timpul lucrărilor au fost protejate frescele interioare şi fragmentele exterioare de pictură, în vederea restaurării ulterioare. Iconostasul din lemn, pictat, a fost restaurat.
Lucrările exterioare de ansamblu au urmărit organizarea incintei în care se află biserica, prin sistematizarea terenului, realizarea aleilor de acces şi a trotuarelor, eliminarea construcţiilor parazitare, ce ecranau percepţia bisericii, reabilitarea praznicarului, a cancelariei şi reamplasarea zvoniţei astfel încât să se subordoneze volumetric bisericii şi să se integreze în plastica arhitecturală a acesteia. Împrejmuirea de pe latura sudică, către stradă, a fost refacută, iar treptele de acces reabilitate.