Comentariul autorului:
Biserica reformată din Sic (apărând în documente din 1291) este una dintre cele mai bine păstrate clădiri de cult din perioada Arpadiană, în Transilvania centrală. Cu toate acestea, istoria ei a fost plină de reconstrucții, lărgiri și transformări. Datorită acestora, conceptul arhitectural al reabilitării realizate între anii 2013-2015 a fost acela de a salva, de a pune în valoare elementele arhitecturale păstrate și de a facilita "citirea" etapelor prin care a trecut acest edificiu. Transformările au devenit în timp parte integrantă a istoriei și existentei bisericii. Cu toate acestea, s-a avut în vedere menținerea coerenței actului arhitectural. În schimb, au fost înlăturate elementele ce deteriorau clădirea, detaliile arhitecturale realizate deficitar, elementele care nu mai erau viabile din punct de vedere structural sau care nu asigurau siguranța utilizatorilor.
Printre lucrările de reabilitare proiectate și executate se numără
-desfacerea tencuielilor de ciment și retencuirea pereților cu tencuieli pe bază de var, folosind două tipuri de texturi: tencuială de epocă pentru zidurile realizate în sec.XIII-XV și tencuială lisă pentru cele realizate sau modificate după 1946.
-desfacerea tencuielilor ce acopereau suprafețele pictate și restaurarea lor- au fost identificate 5 straturi: tencuieli cu zugrăveală monocromă din sec.XIII, tencuieli purtând picturi murale din sec. XIII-XIV, sec.XIV, sec.XIV-XV și zone cu inscripții din 1703.
-restaurarea, tratarea și păstrarea aparentă a celor două rânduri de cornișe de soclu din piatră profilată existente pe latura S a navei și absidei S, perimetral corului, pe absida laterală N- inclusiv în interiorul sacristiei și parțial pe latura V.
-păstrarea părților din tavanul vechi realizat de familia Umling in sec.XVIII, descoperit in situ, parțial în nava centrală și nava laterală S. Starea de degradare avansată a tavanului și faptul că este un tavan monocrom, nedecorat au condus la concluzia păstrării tavanului vechi- ca martor pentru generațiile următoare, dar în spatele unui tavan casetat nou, cu o structură separată de cea veche.
Există documente (releveul lui Debreczeni) care atestă faptul că în anii 1770, șarpanta bazilicii romanice a fost modificată complet și s-a realizat o șarpantă gotică ce acoperea toate cele trei nave. În urma intervențiilor arhitectului Kós Károly din 1946 volumetria bisericii s-a schimbat din nou: turnul central a fost mutat pe latura sudică a bisericii, șarpanta a fost schimbată într-o șarpantă caracteristică unei bazilici romanice, s-a adăugat o navă transversală N datorită nevoii de spațiu a comunității și s-a construit un fronton V cu o pantă identică cu cea a șarpantei. Având aceste informații am ajuns la concluzia de-a păstra intervențiile lui Kós pentru că sunt deja „istorice”.
