Biserica evanghelică fortificată de la Moşna / Meschen, judeţul Sibiu – restaurare

Biserica (1485) este opera mesterului Andreas Lapicida din Sibiu, un sculptor faimos din regiune, si apartine goticului tarziu. Interventii ulterioare asupra ei s-au facut in 1575, 1791 (tribune adaugate), cat si in 1658, 1698, 1701, 1718, 1763, 1824. In secolul XX a fost renovat interiorul. Biserica din Moșna și biserica evanghelică fortificată din Cristian ar fi singurele opere de arhitectură ale lui Andreas Lapicida. Biserica actuală a fost edificată pe amplasamentul unei bazilici romanice de secol al XIV-lea, anterioară anului oficial ca datare, 1485, bazilică din care au fost menţinute şi înglobate în clădirea actuală portalul de vest şi partea inferioară a zidurilor perimetrale. Există posibilitatea ca şi unele piese din componenţa actualilor pilaştri de est să provină din elemente verticale punctuale ce separau navele bisericii anterioare. Cele doua turnuri care adapostesc accesele actuale - cite unul pe laturile de nord și de sud - sunt probabil rezultatul supraînălțării porticelor aparținând concepției inițiale, supraînaltarea fiind realizată cu ocazia fortificarii bisericii.
Ansamblul din Moşna este situat în centrul de greutate al aşezării, probabil pe un monticul din mijlocul unei foste zone mlăştinoase, și este format din mai multe componente: biserica, turnul clopotniţă la vest, ˝vechea primărie˝ - clădirea situată între biserică şi turnul de vest, utilizată ca depozit de slănină şi sistemul defensiv format din incintă de ziduri prevăzută cu drum de strajă, alte trei turnuri, zwinger, resturile unei capele romanice și diferite anexe.
În contextul celorlalte biserici fortificate săsești, ansamblul fortificat al bisericii evanghelice din Moșna este unul din cele mai mari ansambluri de acest tip, construite de comunitățile țărănești ale coloniștilor saxoni din Transilvania. Moșna se află în zona Târnavelor, cu o atestare ce datează din anul 1283, respectiv 1289, ca una din cele mai importante aşezări din zona Mediaş.
Biserica este de tip hală cu trei nave, cor, altar, sacristie, turn de acces spre nord şi spre sud.
O caracteristică a acestei biserici este înclinarea coloanelor ce separă navele, despre care s-au emis mai multe ipoteze. Turnul clopotniță este distanțat de corpul bisericii și datat 1300-1400 (deci anterior acesteia).
În ceea ce privește înclinația coloanelor ce separă cele trei nave în literatura de specialitate este acceptată ipoteza avansată de Hermann Fabini. Conform acestei ipoteze au fost edificate mai întâi cele două colaterale concepute ca sisteme structurale autoportante pâna în momentul realizării boltirii de peste nava centrală și care, după acest moment, trebuiau să funcționeze ca elemente tridimensionale de susținere a acoperirii din nava centrală.