Reabilitare locuinţă în cartierul Cotroceni

Reabilitarea locuinţelor existente din Bucuresti, mai ales în cartiere cu ambianţă bine definită – ex. Cotroceni – este o practică care comportă arareori cu rezultate pozitive. Cum şi cât negociezi limita dintre necesitaţile materialelor noi şi ale celor existente, mai mult sau mai putin deteriorate ţine de sensibilitatea arhitectului cât şi de aşteptarile si bugetul propietarului.
Pentru acest proiect tema a comportat dificultăţi similare, care ţin mai puţin de competenţa breslei, cât mai ales de nivelul economic sau cultural al societăţii actuale: înălţarea şi mansardarea obligatorie pentru rentabilizarea proprietăţii valoroase într-o astfel de zonă a oraşului; configurarea unei case de scară care să genereze autonomie pentru fiecare nivel, chiar dacă sistemul de circulaţii si accese prevazut de proiectul interbelic favoriza o ierarhizare spaţială în acord cu folosirea imobilului; asumarea posibilităţii de a se locui în întregul demisol; termoizolarea nediferenţiată cu polistiren, în special din cauza eventualelor costuri suplimentare.
Dar poate că miza cea mai interesantă pentru acest proiect a fost supraînălţarea mansardei, care a pus problema etică a completării şi continuării faţadei moderniste. Modele de faţadă de tip parazitar, cu diferenţierea clară a zonelor de intervenţie contemporană nu au putut fi folosite în acest proiect. Astfel, am ales să interpunem între zona cu intervenţia şi casa existentă, un element preluat din limbajul modernist – fereastra bandou – reinterpretată prin lungimea exagerată, de jur imprejurul casei, cu devieri pe verticala necesare spaţiului interior.
Sperăm ca in peisajul cartierului aceasta vilă sa devină un exerciţiu stilistic reuşit.